Despre raceala

Pula mea.. am racit.
Nu mi-a placut niciodata sa fiu racit. Dar am facut in asa fel, incat mereu m-am invartit de cate o raceala, fix cand imi era lumea mai draga. Chiar in momentul in care ma gandeam "hmm, n-am mai fost racit de mult, e chiar misto", in secunda 2 incepeau sa-mi curga mucii, sa am frisoane, sa am ochii arahnoidizati ("impaienjeniti" in limbaj mai doct) si alte cele semne din astea prevestitoare..

Cu toate astea, am avut mereu placerea stranie de a-mi analiza racelile.
Exista asadar mai multe feluri de raceli.

1st of all sunt racelile pe care ti le doresti. Ti le doresti ca sa ai o scuza sa pleci de la munca mai devreme, ti le doresti ca sa mai mananci niste bomboane mentolate (sau faringosept cand eram mic) sau pur si simplu ti le doresti din plitiseala. N-ai mai facut nimic cu nasu de ceva vreme si ai vrea sa ti-l tragi un pic. So u wish upon a star. Raceala asta e o forma foarte light. Nu e complicata, nu te doboara, nu se infige cu ghearele in sistemul imunitar... o iei pentru ca vrei si te lasa cand vrei. Iei niste Coldrex doar pentru ca e usor dulceag, nu pentru ca ai vrea sa-ti treaca. And just like that... poof! It's gone. Partea mai putin grozava la genul asta de afectiune, este ca te dezamageste cand ai mai mare nevoie de ea. Vrei sa pari racit ca sa te poti eschiva de la ceva, vrei sa primesti ajutor de la cineva pt ca esti racit si te trezesti cu un sec "Hai bah, asta e raceala.. e mai degraba o astenie de primavara". Una peste alta, e o raceala care lasa un gust dulce. E mediocra at best, nu e daunatoare, nu te incurca, e usor impresionabila si nu-ti solicita prea multa atentie.

Mai sunt racelile pe care le urmaresti, le astepti dar nu vor sa te bage in seama. Te speli pe cap, iesi afara in frig, stai in ploaie, pleci in tricou la 10 grade afara si pula mea.. nu vrea. Incerci sa racesti cu toata fiinta ta si nu poti. Sistemul imunitar iti zambeste platonic si iti sopteste "Coaie.. azi nu, asta e. Roade niste alune daca te plitisesti". Din punctul asta se disting 2 sub-increngaturi de raceli... alea care fix cand ti s-a uscat paru, cand nu mai ploua sau cand ai luat paltonu pe tine, tocma atunci te pocnesc in cap de zici ca nu stii ce s-a intamplat cu tine; si alea dupa care inca mai ramai nostalgic luni de zile dupa, si singura amintire pe care o mai ai, este alimentata doar de gandul "si daca raceam atunci totusi?".

Last but not least.. cea mai pacatoasa raceala, este aia pe care nu o doresti. Nu o doresti cel putin la inceput. Dar se insinueaza foarte subtil in organism, un stranut cand iesi sa cumperi paine, un frison intr-o seara mai racoroasa, o zgarietura in cerul gurii care se prelungeste spre gat in fiecare zi, cate un milimetru mai mult.. Si incepe sa-ti placa. Nu e o raceala furtunoasa sau pasionala.. e calma si perfida. Te lasa sa te bucuri de faptul ca nu esti chiar racit la inceput si iti da senzatia ca te poti trata in orice clipa.. desi, ironic, tu nu vrei asta. Vrei sa mai racesti inca un pic. Inca o zi daca ai mai putea fi racit in felul asta ar fi perfect. Slowly but surely incepi sa te trezesti transpirat, sa ai frisoane din ce in ce mai lungi, sa ti se infunde nasu beyond any hope si pana la urma accepti. Esti racit cobza. Cobza e un soi de instrument muzical. Makes sense.. e un dans dragalas care se agraveaza mult prea fin ca sa-ti poti da seama si mult prea placut ca sa VREI sa-ti dai seama. Deobicei vine toamna si pleaca primavara... si cand pleaca ai doua variante. Bei foarte mult si astepti sa vina toamna. Sau te muti mai aproape de ecuator.

Pula mea.. am racit.
Sunt curios ce raceala am.