joi, 22 ianuarie 2009

Analiza pe textul de Joi

Intotdeauna m-au fascinat melodiile inepte care jignesc pana si intelectul unui pinguin hipiot si care, cu toate astea, ajung mega hituri, ajung melodii pe care le pui pe loop de 3 ori la banchet in clasa a 10a ca doar poate-poate mai prinzi un dans cu 'that special someone', sau care le asculti in masina in drum spre mare de 200 de ori, sau pe care poti bea de 10 ori mai mult alcool decat sange ai in corp, samd..
Si obiectu muncii..

"Ne vedem jooooooi,/ Am urlat dupa eaaa.../Alerg descult pe hol /Dar holul este gol/Un paharel de vin/Ma uit cine eeeeee... /Vecinul meu Daaaan, de la mezanin"

Now is it just me sau pare a fi o chestie pe care doar un pacient dintr-o clinica suedeza de tratare a bacteriilor atacatoare de creier ar putea-o spune.
Analyse we must.
Primul vers plaseaza in mod evident actiunea in timp. Timpul de joi adica. Interesant si plin de insemnatate, este modul in care poetul doreste sa sublinieze natura bombastica a zilei de joi, prelungind vocala datatoare de longitudine, "O". Asadar ziua de joi este pentru poet una foarte lunga, plina de angoasa si de repulise fata de lumea inconjuratoare.

Continuam prin versul 2, care intareste starea de complet dezgust provocata de ziua de joi. Urletul este aici mai mult un urlet in sine (un fel de 'I loled inside' cum zice Jull), un strigat de ajutor adresat unei iluzorii "eaaaa" care in mod evident, se afla la o distanta relativ mare(si care dupa toate calculele, pare a se mari) fata de poet, necesitandu-i acestuia, intensificarea volumului la mecla.

In versul 3, actiunea capata si o componenta spatial-locativa. Autorul se afla deci pe hol (putem deduce ca sta la bloc, intruncat nici un om nu alearga descult prin holul de la apartamentul propriu, doar nu e nebun in pula mea), intr-o stare de beatitudine ce-i confera - probabil - o caldura placuta in talpa, lucru ce-l face sa nu sesizeze raceala cimentului de pe hol, chiar daca este descult. Avem asadar de-a face cu o metafora extrem de subtila... poetul incearca din rasputeri sa ne comunice ca el arde de dorul nestins al iubirii fata de personajul feminin referential la versul 2 (numita "eaaaa") si arde atat de rau incat poate performa un lucru atat de neplacut fizic precum alergatul descult. Pe hol. Putem de asemenea deduce lipsa de inhibitie pe care "eaaaa" o provoaca poetului. Adverbul cu iz de adjectiv "descult" (pentru ca trebuie sa recunoasteti, este neclar daca alergatul este descult, sau insusi poetul este descult) semnifica starea de goliciune emotionala in care acesta se zvarcoleste.

Lait-motivul holului este surprins magistral in versul 4, si intarit prin repetitia semi aliteratzionista a cuvantului "hol". Hol-ul este viata. Si viata e al-hol :) Kidding. Pula mea, am stricat bunatate de comentariu. Revenind deci.
Holul, aceasta golgota plana din beton pe care poetul o traverseaza cu pasi infinit de marunti, este copia fidela si obiectuala a vietii acestuia. Poetul se simte pierdut, lipsit de orice speranta si pare a abandona orice incercare de a se salva de la propria pierzanie.

Elementul bulversant, acest 'coup de theatre' liric, este figurat intr-un mod extrem de minimalist dar de-o potriva socant prin intermediul paharelului de vin. Continuand in stilul tragic de pana acum, constantam ca alcoolul ramane singurul remediu impotriva vicisititudinilor vietii poetului. Paharelul de vin este Fata Morgana, o ultima oaza de speranta inaintea dulcelui cantec de lebada.

Ultimul vers este insa cheia sub care descifram intreaga opera lirica. Similara cu "si totusi este trist in lume", aparitia inopinata a vecinului Dan este un fel de mesaj pentru urmasi, lasat de autor. Un "nah, baga-v-as pula, ca v-am incurcat!" - bineinteles, figurativ.
Ne intrebam cu stupoare : "Cine este Dan?". Raspunsul - magistral - il da tot poetul, elucidand originile nebuloase ale personajului - 'vecinul, de la mezanin'. Raza de soare ce se pogoara asupra destinului poetului este mai mult decat evidenta. Pentru prima oara, holul lui nu mai este rece si trist, iar raspunsul tuturor dilemelor capata in sfarsit o latura umana. "Eaaa" este din ce in ce mai departe de gandurile poetului, pe masura ce Dan isi face loc.
Poetul este homosexual.

Pula mea...

2 comentarii:

  1. ma, poate e dumnezeu
    asa se crezuse si despre vasile voiculescu ca scria poezii de dragoste adresate cuiva de genul masculin si cand colo.. erau despre dumnezeu

    poate dan e un simbol pt dumnezeu
    mai ales ca e si vinul ala acolo
    nu aduce a impartasanie?

    RăspundețiȘtergere