miercuri, 4 noiembrie 2009

Sincroane de cacat, texte ca'n telenovele

Din totdeauna am avut o fascinatie inexplicabila pentru Shakespeare.
Am citit la 15 ani intr-o vara toate piesele, le-am dezbatut (deh, dupa puterile mintii de atunci), am vazut pe la 17 ani "Lookin for Richard", Marcel Iures mi s-a parut inexplicabil de autentic si de profund (pentru un actor roman.. ye, i know, prejudecati de valoare, right?!) in Hamlet, au mai urmat "A Midsummer night's dream", continuat genial de maestrul Woody in "A middsummer's night sex comedy", un fel de Shakespeare done quick and dirty.. eh, si uite asa dragii mosilor I was hooked.
Dar niciodata nu am inteles de ce. Care era momeala? De ce ma udam tot la "Cry havoc and let slip the dogs of war!" sau la "Now is the winter of our discontent, made glorious summer by this son of York".
Ei bine, cat traieste omu invata asa finally, dupa 11 ani, inteleg de ce.
Tocmai pentru ca nu le-am inteles niciodata, ci doar le-am simtit. Mereu am trecut prin chinurile nasterii sa-mi astern gandurile si sa pot explica, pas cu pas, cuvant cu cuvant, metaforele, simbolurile si arta - in general - a versului omului asta. Nu am reusit pentru ca le treceam intai prin stomac. Omului asta pentru ca era un pusti. Un pusti care daca traia astazi, in 2009, ar fi scris cu pula mea si cu "sh" mai mult ca sigur.
Defapt, cred ca asta e si bariera la Shakespeare. Limbajul. Greoi acum, slang atunci.
Ei bine, trebuie sa le simti intai, dupa care sa le analizezi.

Incepem cu ceva simplu. De exemplu:
Ce va spune voua
"We are such stuff as dreams are made on; and our little life is rounded with a sleep"
In primu rand suna ca dracu, right? Are avantajul ca nu sunt jocuri de cuvinte (vezi alea de mai sus.. York, Havoc, dogs of war, etc - pe care chiar trebui sa le studiezi ca puzzle-uri lingvistice, si pentru care trebuie sa faci conexiuni istorico-politice).
Deci daca nu sunt, putem s-o dam in romana, sa inteleaga si Gigel (pacientul fictiv al lui MJ, pe care il salut cu aceasta ocazie si ai urez ce-i ureaza si Freud: "in your head, fuckin your mom!").

Noi suntem asemenea lucrurilor din care sunt facute visele; si viata noastra mica (n-am gasit alta rima, sa traiti) este inconjurata de un somn.
Nu e clar? Pai de ce?
La scoala primul lucru pe care il inveti despre Shakespeare este ca a introdus cu 600 de ani in urma, conceptul de "viata ca o scena si oamenii ca actori". Un fel de viata bate filmu mai antic.
Greutatea in toata fraza asta de cacat sta in "our life". Pentru cine nu simte, i'll brake it down. Noi, contrar evidentului, nu suntem viata noastra. Pare banal, but think about it. Separarea eului de existenta lui e o chestie ground-braking si mind-numbing si acum, darminte acu juma de mileniu.
Si din ce sunt facute visele? Anyone? Tu din ultimu rand, ce parere ai?
Uhh..ce? Eu? Umm.. visele.. din somn!
[clasa rade]
Dar dobitocu are dreptate. Deci noi suntem franturi de somn (bare with me, evident ca nu e chiar asa simplu.. dar asta e abordarea), si viata noastra - care e ceva separat de noi, care mai e si marunta, insignifianta.. petty.. e inconjurata de un somn.
Ce suna defect aici? "Un somn", nu? De ce nu de somn, ci de UN somn? Pentru ca sunt mai multe somn-uri, ar zice buimac baiatu din ultima banca.
Right again!
Eh, privit de la distanta, toata galaxia asta de euri, somnuri si vise, este - si din pacate nu am skill-ul necesar sa explic non-truistic chestia asta - este definitia vietii. Ma rog, suna ca dracu. Motiv pentru care trebuie intai sa simti, dupa care sa o dai prin stomac, si la final doar, s-o caci pe foaie. Like I'm doing now.
Deci noi suntem franturi de vise, si viata noastra, inconjurata de somn. E o definitie recursiva, pentru ca visul si somnul se intrepatrund al dracu de mult. Dai in dileala daca incepi sa analizezi la rece.. Deci noi suntem bucati de vise. Vise care le ai in somn. Si viata noastra e inconjurata de somn. Deci viata noastra e inconjurata de vise. Care suntem noi, in bucati. Aaaaaaaaarh!

Alt exemplu..
"Be not afraid of greatness. Some are born great, some achieve greatness, and some have greatness thrust upon 'em.."
Asta e adanca rau. Si ca sa nu zicem ca nu suntem patrioti, e foarte caragialistica. Adica actuala. Si ironica.
De ce?
Pai unii se nasc smecheri. Sa zicem Mr.T sau Chuck Norris.
Altii ajung sa fie smecheri. Eu de exemplu.
Altii primesc darul smecheriei. Gigi Becali?
E o categorisire foarte dibace a tipologiilor umane.. un fel de Stanica Ratiu din "Ciocoii vechi si noi", totul intr-o fraza. Asta e.. unii intr-un roman, altii intr-o fraza.

Altceva.. pana plec la Carrefour sa-mi iau bere ca incepe Urziceni cu Rangers.
...
"Good night, good night! Parting is such sweet sorrow."
E si potrivt oarecum cu situatia :)
Cine n-a simtit o despartire ca un "sweet sorrow", n-a trait.
Dulcele amar. Dureros-ul de dulce, la originea lui adevarata.
Si pe noi ne invata in scoala ca Eminescu e alfa si omega.. pula mea de sifilitic plagiator. Doar 400 de ani diferenta ne-a luat sa scrie cineva Oda(in metru antic), no biggie.

Acu descifrati voi ceva mai telenovelistic (pentru ca observ ca ma citesc 16 femei si 4 barbati.. asa ca deh, sa multumim - era sa zic pulimea, dar reformulez - pizdimea).
"But soft, what light through yonder window breaks? It is the east, and Juliet is the sun."


3 comentarii:

  1. io creca zice ca cica ea, Julieta , ar fi rasarita(ca soarele adica)....dar ce farmec mai avea daca zicea clar nu?
    PS. cu placere citit'am ist ultim post dar mare imi fu dezamagirea la alea scrise in metrou... critici de 2 lei....... fara pic de fond.....pline de ipocrizie.....rusine!!!

    RăspundețiȘtergere
  2. ce elegant accepta Pinky critica ta Pepy :))

    RăspundețiȘtergere