miercuri, 30 septembrie 2009
Will work for food
Stau intr-o sedinta de vreo ora, si ma minunez. Paharul furiei mele (un fel de "Iarna vrajbei noastre", daca ati avut inspiratia sa cititi..) s-a umplut.
Fauna si discursul corporatist au un iz aparte.
Cacat imputit combinat cu mireasma de liliac.
Pe de-o parte te adoarme cu parfumul ei lenes, care promite colaci cu caini in coada, si pe de alta parte iti stimuleaza glandele lacrimale prin duhoarea termenilor insipizi si lipsa de continut uman a orice inseamna comunicare, relationare, ancorare in realitate.
Un fel de feedback is 50 dus la extrem.
JV, GRP, OP, SME, SMT, IPR, UAT, GD, CSS, MPP, PPT, Q310, SME, DBA, margele si margelute insirate d'am pulea pe o sfoara care nu spune nimic.
E si normal defapt. Sforile nu vorbesc. Se trag, cel mult.
De cand prestez eu servicii in slujba altora - 6 ani mai ezagt - n-am avut o mai mare aversiune pentru tot ce inseamna munca. Munca la altu in ograda, bineinteles. Cum nu intrevad surse alternative de venit la orizont, va trebui totusi sa ma complac in situatia asta, de angajat.
However, nu la actualul loc. Ci la viitorul. Adica altul.
marți, 22 septembrie 2009
Pinky in tara minunilor
Deci nu va imaginati ce spume am azi. Daca spumele mele ar fi un serif stelar, brusc s-ar transforma intr-un serif hyperstelar!!! Deci hyperspume.
Totul a inceput (ce-mi place formularea asta, e debila. "totul" nu poate sa inceapa.. e omniprezent) ieri cand n-a mers WoW-ul intre 6 si 9 seara si a ajuns la apogeu pe la 2, cand am prins o frantura din Sinteza Zilei (in reluare). Se dezbateau, vezi Doamne, intelighentia, IQ-ul, meritele, talentele ascunse si cele la vedere ale romanasilor. Doar ale alora nefudului. Ca doar d'aia era dezbatere. Aia fuduli stiu deja ca sunt inteligenti, au IQ 145, au inventat cam tot ce exista pe planeta si sunt mici genii inca de mici. Ei n-au nevoie sa dezbata.
Pentru ceilalti 2% din populatie care inca mai au dubii asupra contributiei neamului romanesc la universalitate, iaca, s-a discutat si analizat. N-am rezistat mai mult de 15 minute dar am prins esentialul. Agenda dezbaterii, so to speak.
S-a inceput cu top 10 motive sa fim mandri ca suntem romani - si erau 10 gigei (o sa-mi bag pula in inventiile lor mai jos, si o sa-i puteti cunoaste mai bine, hold on) despre care se pretinde ca ar fi inventat ceva util si ca ar fi romani.
S-a continua cu un studiu comparativ intre autistul britanic vs cel roman.
Cand a inceput ala de la mondenii si cu Badea sa vorbeasca, am inchis. Badea in grup nu e fun. Nu l-as fute, adica.
Deci dragi romanasi inamorati de propria tarisoara, care cautati motive s-o iubiti oral cat mai des, have no fear.
Nu aveti 10 motive sa fiti mandri ca sunteti romani. Aveti 0.
Ion Basgan este celebru pentru inventia sa, forajul cu aplicatia sonicitatii si nici pentru descoperirea efectului care-i poarta numele. Ati auzit de efectul Basgan? Sau de forarea Basgan? Nu. Pentru ca nu exista. Exista insa forajul prin ciocan Rotary. Pentru ca teza lui de doctorat, sustinuta "surprinzator", in strainatate, s-a chemat "Die Arbeitsweise und Form des Rotary Meissels". Nu altfel. In urma au ramas niste brevete si cam atat. Deci sa fim mandri ca am sapat gropi!
Stefan Burileanu a realizat un tun antiarean numit Burileanu(cata originalitate) de 57 mm, cu tragere rapidă, cu un focos cu lungă durată de ardere. În timpul primului război mondial a organizat artileria antiareană românească. A organizat-o super bine avand in vedere ca am intrat in razboi efectiv in 1916, ca deobicei incalcand tratatele existente (Ferdinand era cu Ungurii, you know.. tot Ferdinand a zis ca nu face uz de veto, a lasat parlamentul sa decida, parlament care a deliberat in aproximativ 2 ani - ca in ziua de azi, ce va mira?!). Deci pula mea, cum sa te lauzi ca ai inventat tunul cand noi la nici un an dupa intrarea in razboi pierdusem capitala, locuiam pe Siret efectiv si eram vaca de muls cereale a Europei?!
Justin Capră a inventat primul rucsac zburător, un aparat individual de zbor. Aici nici nu comentez.. Din mandrie, bineinteles.
Henri Marie Coandă a fost un academician şi inginer român, pionier al aviaţiei, fizician, inventator, inventator al motorului cu reacţie şi descoperitor al efectului care îi poartă numele. Fals! Evident ca suna frumos, dar e cat se poate de fals. Idea lui Coanda despre cum ar trebui sa functioneze un motor, contravine cu TOT ce s-a dezvoltat in domeniul asta din acel moment incoace. El vroia ca turbina sa fie antrenta de piston, si nu de gazele evacuate. Ca dovada, a luat foc cu avionu si s-a dus pulii de experiement. Doar noi il consemnam, din motive de conationalitate, ca fiind inventatorul motorului cu reactie. Adevaratul inventator, care a inteles ca un compresor trebuie sa fie antrenat de gaze fierbinti, a fost Frank Whittle. Principiul asta sta la baza motoarelor in ziua de azi. Principiul Coanda sta in manualele de istorie de la POLIROM, si cam atat.
Dragomir M. Hurmuzescu El repetă şi realizează la Iaşi în anul 1901 experimentele de comunicaţie prin radio ale lui Guglielmo Marconi, Alexandr Popov şi ale altora. Stiti cand a inventat Marconi radioul? Cu SASE ani in urma. Super.. cred ca maine repet si eu inventarea becului.
Sigur o sa ma mentioneze si pe mine undeva.. Din mandrie, bien sur.
Alexandru N. Ciurcu a fost un inventator şi publicist român, care a experimentat principiul motorului cu reacţie. Pe principiu 'student in drept, si publicist'. Cum adica a experimentat principiul? Adica ce a facut, ca nu prea l-am vazut pe la Discovery..
Anghel I. Saligny, academician, inginer constructor, ministru şi pedagog român, este considerat unul dintre pionierii tehnicii mondiale în proiectarea şi construcţia podurilor şi silozurilor cu structură metalică, respectiv de beton armat, unul dintre întemeietorii ingineriei româneşti. Si cam singurul; podul lui a ramas un miracol ingineresc in continuare. Altfel nu-mi explic cum in 100 de ani n-am reusit sa mai facem inca cateva..
Si piesele de rezistenta. Paulescu, Traian Vuia, Petrache Poenaru si Ana Aslan. Adica insulina care n-a fost, avionul intarziat cu cativa ani, stiloul si gerovitalul. Super. Paulescu a IZOLAT insulina si a zis ca poate exista. A trebuit sa vina doi baieti din Toronto sa o si extraga dintr-un pancreas de porc si sa ia premiul Nobel. Vuia saracu nici macar locul 2 n-a prins in 1906. Au zburat inaintea lui si fratii Wright in 1902 si Santos Dumont (si nu oriunde, in jurul turnului Eiffel) in 1901. Eu sunt mandru de el oricum! Locul 3 nu e rau..
Dar Poenaru e culmea. A fost PRIMUL care a inventat un instrument caruia i-au trebuit numai 100 de ani ca sa se dovedeasca inutilizabil in lumea moderna. Inventiile astea ar trebui sterse by default. Stiloul umplut din calimara este - no offense Petrache - UN CACAT!! Mai bine te nasteai peste 100 de ani si inventai ball-pen-ul si ramaneai dracu in istorie. Asa o sa ramai doar pe sugativa.
Si apropo de sugativa - pentru femeile care vor sa ramana vesnic tinere si sa suga pula cu proteza, exista Gerovital. Ce mandru ma simt! Simt ca o sa-i multumesc pe la 70 de ani..
Continuam cu cazul autistilor, care e ei autisti. Autistii 1st of all nu sunt genii. Sunt niste oameni foarte bine coordonati. Vizual-motoriu, auditiv-verbal, si alte varii permutari. In concluzie vor putea sa numere bani la fel de bine ca un money counter, vor putea citi si interpreta partituri muzicale, vor putea calcula al 3635-lea numar prim in 5 secunde, si alte chestii din astea super utile pentru care s-au inventat deja instrumente. Dar probabil o sa moara innecati in propria saliva la 16 ani.
Dar vezi Doamne, in afara autistii sunt ajutati, le sunt recunoscute meritele fantastice, sunt scosi pe strada ca ursu.. iar in Romania sunt ignorati. Eu sunt de acord cu Romania aici sincer.. astia din afara fac doar marketing foarte bun. Ce pula mea sa imi arate o hapciupalita de 6 ani care inca se pisa la olita dar canta impecabil la pian?! What's the point? Copilul ala sta 10 ore pe zi in fata pianului in loc sa mearga la plimbare, sa mangaie un caine, sa cada intr-o balta, sa manance inghetata.. De ce pula mea cautam NOUL Motzart, NOUL Enescu, Noul Brancusi? De ce cacat vrem sa rematerializam trecutul? Nu mai citeste nimeni sonete acum.. Shakespeare a fost Shakespeare acum 500 de ani. De ce nu ne bucuram de heritage si nu incercam sa cream chestii noi? De ce vrem noul vechi? Am uitat se pare de vechiul nou..
Neam de fuduli rupti in cur.
In alta ordine de idei, inaugurez(in stransa colaborare cu TOVARASHU MEU, JULL!!111oneone) un nou blog.
Stay tuned.
sâmbătă, 19 septembrie 2009
joi, 17 septembrie 2009
Captain's log
Vineri m-am serbat. Implinit-am 26 de primaveri, veri, ierni, toamne, doamne, femei, chiloti, etc.. Am baut cola si cappy de caise, am ras si debitat varii chestii pana la 2 noaptea. Dupa care l-am baut. Adica m-am culcat.
Sambata - dupa un somn mega profund - trezirea la 2. Obosit toata ziua. Am tras pe dreapta pe la 12 si ceva. Duminica la 6 trezirea. La 7 trebuia sa fiu la birou. Mutam catrafusele dintr-o locatie in alta si trebuia sa dau cu suptsemnatu ca cica am fost acolo, totu functioneaza conform planului maret si alte prostii.. Evident totu mergea ca o pula. Am stat 2 ore si m-a lasat sefu sa plec acasa ca cica "nu mai avem ce face". Pula mea.. imi sarise deja somnu. M-am jucat pana la pranz dupa care am zis sa fac si io ceva romanticos.
Fusai deci la Carrie4. Cum adica ce e aia Carrie4? Pai uite - fie e un film de groaza, fie e pronuntia cuvantului "Carrefour" efectuata de un englezoi dubios ce se afla cu mine la coada. La Carrie4. Alegeti voi. Romantic zic. Am luat icre negre, anchois, somon, masline verzi, scoici in sos de unt si usturoi si am venit ca oaia cu trei miei (fentare dibace a cacofoniei) cu lapte-n brau si tzatza-n uger (sau cum mama dracu era..) acasa la iubita scumpa adorabila printesa liliputanilor a mea. Pe numele ei, Mihaela.
Cand colo, ce sa vezi tu neamule - mandra se trezise. Se deplasa dubios prin casa in dispozitia de "futu-i, am dormit 20 de ore si inca mi-e somn" si obviously, n-avea chef de mancare. Well that's just great.
Dupa inca niste zile, am consumat singur marea parte a preparatelor pescaresti. Cu exceptia scoicilor care inca asteapta sa fie servite pe post de afrodisiac intr-o seara. Problema la noi e insa ca idea de afrodisiac este deja afrodisiac si pana sa scoatem scoicile din frigider (si sa-l bagam pe ala in sifonier, vorba cantecului), deja ne alergam spre masina de spalat.. adica pat! I meant pat!! Naa-haa! You said death first!! [Inside joke :P]
Restul saptamanii am facut cumva de am reusit sa ma trezesc fara alarma in jur de ora 7.. motiv pt care la 12 noaptea efectuam o picare la orizontala de toata frumusetea. Pe principiu
- Dad? Are you sleepy?
- No. Why?
[ZzzzzzzzzZzzzzZzzz]
Maine e program scurt la job din nou. Pana la 3.
Asa ca o sa presetez o intarziere si o sa stau doar vreo 3 ore in birou. It's a plan!!
Finally! SLEEEEEP!!
miercuri, 16 septembrie 2009
Profunzime incomensurabila
...
Doamne ce bine ca nu m-am nascut popnar.. Asa ar fi fost toate posturile mele. Imagine that!?
Na de va radeti. Daca pricepeti, bineinteles, profunzimea lui Monty Python.
marți, 15 septembrie 2009
Revelatie din postul anterior..
Dar de data asta, in afara erectiei neuronale, provocata de propria-mi scriere, am mai avut si o revelatie, vis-a-vis de reclama Rexona si cea cu WC Lilly Flowers moloz in prastie ala..
Varianta cu WC-ul e o extrapolare a celei cu Rexona.
Practic romanul (sau romanca) e un veceu. Si ai place sa fie veceu, cat timp miroase frumos si sclipeste. Ce conteaza ca s-a lipit cacatu de tzevi pe interior si ca nu mai are hartie.
Ce? Deshtu nu-i bun? Lasa ca avem niste pudra anti depuneri de cacat pe maini si unghii false ca sa acopere maroul de sub gherute..
Funny ass shit!
Cand ceva e foarte haios, americanu zice "this is some funny ass shit, maan!". Nu cred ca orientarea lingvistic-scatofilica se poate justifica doar prin banalul "Deh, ei sunt peste ocean, au o istorie de nici 500 de ani". Dar sa detaliez..
"Funny ass shit" in traducere libera ar fi un fel de "cacat dintr-un cur amuzant". Prin tranzitivitate, curul fiind amuzant, devine si cacatul amuzant. Deci practic e un cacat amuzant. Dar cum poate fi cacatul amuzant? Nu face sens.
Sa zicem ca nu exista tranzitivitate si doar curul e amuzant. Cum e un cur amuzant? E altfel decat un cur posac? Am cautat "ass happy" si "ass sad" pe google..
Asa deci arata un cur fericit.
Si asa:
un cur posac.
Mie curul in sine nu-mi transmite mare lucru cu privire la starea lui de spirit.
Poate primul (cel happy) e happy doar asa, de fatada. Poate defapt il macina griji. Poate a uitat sa cumpere paine si trebuie sa iasa iar din casa sa se duca pana la magazin sa ia, dar nu mai are chef..
Concluzionez - "an ass is as happy as its audience". Daca lumea te place, esti un cur fericit.Daca nu - unul trist. Dar tot un cur ramai. In cultura americana, curul este asadar - superficial, alienat si prezinta o profunda ruptura emotionala in relatia cu sinele.
Nu?
Nu-i ca o fantana?
Apropo de asta.. ati vazut reclama cu "Mama, eu vreau sa ma duc sa fac treaba mare la Paul!". Nu? Nici eu pana acum doo seri. Este despre un baietel (9-10 ani, asa..) house-trained, care o interpeleaza pe ma-sa cu naucitoarea intrebare "Mama, pot sa ma cac la vecinu? Ca WC-ul lui miroase a levantica".
Mie reclama mi se pare o instigare la jeg. Ezagt ca la aia cu diodorant Rexona. Aia cu transpiratia strica reputatia; care fie vorba intre noi, e si mai dureroasa, targetul fiind femeile nespalate. Yuummmmy!! Si ce zice reclama aia? Fa, daca esti o imputita nesimtita care nu a descoperit robinetu de apa rece si sapunul marca unu din Carrefour la doar 0,99ron, macar da-te-n gatu matii cu niste sapun solid anti-transpiratie sa mai maschezi din dihorime. Super!
Nu tu campanie pro spalare, nu tu campanie "invata sa iti placa mai mult de tine cand nu puti ca pizda tigancii (floarea, of course)", nu tu educatie civica. Nu nene. Bagati cacatu sub covor - in cazul asta putoarea sub deodorant.
Eh, in acelasi mod mirific, se petrece si reclama asta la odorizant de WC. Si mai are in plus si o tenta sociala destul de sumbra; tipic romaneasca insa.
Daca la mine acasa pute a cacat, mai bine ma duc la vecinu sa ma cac, decat sa fac cumva sa nu mai puta la mine. Eventual la vecinu pot nici sa nu trag apa, ca doar nu-s la mine acasa.. Well done, again!
Atat de nesanatoase au devenit mediile familiale la noi? Bietii copii nici sa se cace nu mai pot acasa?
V-am ingretosat?
Here's some funny ass shit for y'all
joi, 3 septembrie 2009
V-am zis...
miercuri, 2 septembrie 2009
Vorba scurta, lunga la suflet
Reproduc ad-literam:
"Pana la urma stau si ma gandesc cred ca e mai bine asa."
Eu n-am auzit(sau vazut, dupa caz) un nonsens mai mare.. Sunt trei forme aproximativ echivalente ca sens, PERFECT echivalente in contextul discutiei si care pe deasupra nu spun absolut nimic. Eu as rezuma fraza la un simplu "ok". Si asta nu pentru ca as fi adeptul trunchierii comunicarii verbale in general - god knows, am logoree de cand ma stiu, chiar inainte sa pot vorbi - dar imi place informatia si diversitatea ei, nu golul sec care pare plin si adanc.
Adica e ok sa folosim sinonime, dar nu dampulea..
Prin urmare asa deci am ajuns la concluzia ca e bine.
Hai pa!
Inglourious Basterds - see it, or suck my balls
As fi vrut sa scriu chestia asta in weekend. Sau luni. Oricum, cat mai aproape posibil de momentul G.
Cum care momentul G?? Momentul genial in care mi-a bubuit creierul sa ma duc la Inglourious Basterds.
Cum care Inglorious Basterds? Subdezvoltatii dracu...
Dar cum se vede n-am apucat. Asa ca incep azi - marti - de pe Blackberry, din metrou. Se zgaieste o urata in ecran, asa ca o sa dau resume mai pe dupamasa.
[Miercuri, 2 sept]
N-am mai apucat sa dau nici un resume. Busy fuckin day.
Este miercuri deci. Tot in metrou, tot pe Blackberry, dar fara urata. The movie, dupa cum ziceam..
In primul rand, daca nu aveti o afinitate pentru Tarantino, daca n-ati vazut Rezervoir Dogs, Planet Terror si Pulp Fiction, puteti sa stati pe curu vostru acasa. Filmul nu e pentru voi. In cel mai bun caz o sa va placa latura comica a peliculei si o sa iesiti din sala hahaindu-va cu prietenii despre "ce super tare a fost faza cand vorbea Brad Pitt italiana.. Haha, ce caterinca frate!".
Un pic de sinopsis pentru inceput(de parca la Tarantino ar conta asta).
Si ca sa ma exprim pe intelesul 'tutulor', filmul este atunci cand spre finalul celui de-al doilea razboi mondial, o evreica scapata printre degete de nazisti, gaseste o metoda de a se razbuna pe acestia, insa se intersecteaza accidental cu un commando americano-evreiesc care are cam aceleasi planuri.
Daca ati vazut trailerul, probabil o sa va asteptati sa vedeti violenta gratuita si nemotivata cu Brad Pitt in center-stage. Ei bine nu. Shoshana (fata de mai sus..) este centrul universului. Ea ofera motivatia, actiunile ei 'fac sens'(make sense), universul razbunarii ei absoarbe restul galaxiilor. Poetic, ce pula mea..
Ca orice spectacol quentinautic, filmul nu are un fir. Are mai degraba un plan. Sau chiar un cub. Nu te duce din A in B. Ci mai degraba te plaseaza fata in fata cu o fresca imensa si te lasa de capul tau sa o studiezi.
As always, accent pe 5 piese, care formeaza structura de rezistenta.
In ordinea in care imi sclipesc sinapsele, nicidecum in ordinea importantei.. Oricare 4 fara a 5a, n-ar fi de ajuns.
1) Personajele (sau mai degraba arta prezentarii, marketing-ul de pesronaj)
2) Filmul in film (sau episoadele)
3) Dialogurile cvasi-logico-absurde.
4) Muzica
5) Ritmul
Pe langa reteta obisnuita, se mai adauga aici cateva inovatii.
6) Rescrierea istoriei (fiind primul film inspirat din fapte reale..)
7) Problema xenofoba ("the taking of sides", pentru ca am ramas suprins sa vad ca o face fara nici o jena)
Pe rand asadar..
1) Personaje
Eu mereu am rezonat la chestia asta. Imi plac personajele obvious. Obvious prin gesturi, prin vestimentatie, prin replici si de ce nu - prin aparitia numelui pe ecran cu litere de-o schioapa si cu un jingle zornaitor pe fundal. E ca la box. In the left corner, weighing in at 500lbs, the one and only, he singlehandedly killed a lion, his fists are strong as steel, some call him Bud the butcher, the one and only, the chaaaaaamp, Buuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuud Herb..inson! Intelegeti? E cu feeling. E old-school. E parodie de old-school. E multe. Tehnicile sunt pe cat de variate, pe atat de savuroase. Stop cadru + text cu numele 'stamped' pe ecran; newspaper footage; overlay cu o sageata care indica spre personajul respectiv, etc.. Atentia pentru detaliu e alt trademark. Nu exista personaje principale si secundare. Toti trec prin ambele status-uri, pe durata filmului. Toti par sa impinga povestea mai departe, chiar si cu o interventie cat se poate de scurta. Toti par ca vin de undeva, ca au o logica, un rol anume ales.. Scena de debut are 2 protagonisti. Unul pe care iti doresti sa nu-l mai vezi a doua oara. Altul cu o privire calda de care te indragostesti pe loc. Primul va sta scai de tine pe toata durata filmului, iar de al doilea, dupa ce ca scoate circa 20 de cuvinte pe gura, nu vei mai auzi nimic dupa primele 15 minute. Ca asa-i in tenis.. Daca ar fi sa numesc personajul favorit, mi-ar fi imposibil. I-as alege pe toti. Pe Aldo pentru ca este un robot indoctrinat dar plin de sarm, pe Zoller pentru ca este ultima(sau poate prima) bruma de umanitate din Reich, reprezentand viitorul, emotia primei iubiri si remuscarile - concepte Tabu intr-o lume unde cultul personalitatii Fuhrer-ului domina absolut orice; l-as alege pe Landa pentru ca este un tortionar get-begget, cu 10 clase peste eroul dramei lui Pintilie (n.a.: Dupa-amiaza unui tortionar); pe Hugo Stiglitz, macar si pentru scena cu mana bagata in gura victimei pana la cot, pe Donny Donowitz pentru fonetica numelui si pentru ca are o bata de baseball, pe Mike Myers(n-am retinut numele personajului..) pentru ca e al dracu de camuflat si seamana cu vrajitorul din Oz, pe Shoshana pentru ca e sexoasa, are o minte bolnava si se imbraca in rosu.. Deci pe toti.
2) Filmul in film (sau episoadele)
Daca n-ati vazut Rezervoir Dogs, e o ocazie buna sa vedeti un rezumat, in scena de la subsol.
Sunt aproximativ 22.9 minute de incordare, replici, tensiune, rasturnari de situatie, umor, si expectativa, urmate de 0.1 minute de pac-pac in care toata lumea se impusca cu toata lumea.
Pe langa asta.. cred ca e un motiv pentru care cartile au capitole. Un ecran negru din 20 in 20 de minute pe care apare un text cu "Acum despre porci spinosi" iti capteaza si directioneaza atentia intr-un mod in care o scena dinamica n-o poate face. Aseaza oarecum lucrurile.. intr-un film in care este si asa greu sa respiri, pauzele astea de micro-pipi fac ordine si lasa timp de respirat. E foarte placut sa observi cum un regizor nu se concentreaza sa faca un film, ci sa-ti ofere un film.
3) Dialogurile cvasi-logico-absurde.
Imposibil de reprodus.. dar exemplul care mi-a ramas in cap poate fi rezumat printr-o intrebare: "care e diferenta intre evrei, sobolani si veverite?"
E un fel de "I don't dig on swine" din Pulp Fiction.. dar cu tenta politica, rather than gastronomica.
4) Muzica
Ennio Morricone meets David Bowie.. what more can you ask? Muzica leaga totul. Muzica te ajuta sa intelegi imaginea, la fel cu imaginea iti provoaca urechea sa asculte. Conform maestrului Celibidache, "sunetul, care nu este muzica, devine muzica in conditii speciale". Asadar sunetele prind viata si se transforma in muzica, la fel cum o succesiune de imagi devine film. Iti dai seama ca muzica ti-a marcat experienta filmografica, atunci cand iesi din sala fredonand subtire din buze..
5) Ritmul
Adica esenta. Toate elementele de mai sus n-ar fi avut noima daca n-ar fi fost legate intre ele. Iar liantul este ritmul. Cele 2 ore ar fi fost al dracu de plitisitoare (vezi "Public enemies") fara o cadenta de infuzii scurte si la obiect. Un artificiu de montaj, un sunet, o replica, o gluma, o scalpare, o bata de baseball intr-o capatzana plapanda, o deraiere de la firul real al istoriei, etc..
Viata NU bate filmul. Ritmul bate filmul.
6 si 7) se pot trata la comun..
Sincer nu-l credeam in stare pe Quentin de atata anti-americanism. Sure, he's a brilliant director, dar nu-l vedeam atat de subtil in probleme domestice. Si culmea - o face cu de 10 ori mai multa gratie si finete decat alti conationali. Oliver Stone sau fratii Coen de exemplu. For starters, are o viziune cat se poate de liberala. Adevarul nu e nici pe stanga, nici pe dreapta. E fix pe mijloc. Americanii sunt cool, sunt 'southies', sunt inculti dar macar scapa lumea de nazisti. Nazistii sunt versati, educati, fanatici si indoctrinati de cele mai multe oridar au si o latura profund umana (vezi Zoller). Ceea ce insa face filmul sa sparga tiparul, este inversarea de roluri. Premisa istorica - subliniata chiar in vorbele lui Aldo - este clara - nazistii sunt niste tirani, niste ucigasi, niste animale cu piele de om care nu merita nici un pic de mila si trebuie invinsi, iar americanii sunt cavalerii dreptatii. However, discursul american, cu - din nou - Aldo la baza, rastoarna complet pozitiile.
"Members of nationalist socialist party conquered Europe through murder, torture, intimation, and terror. And that's exactly what we're gonna do to them. Now, I don't know about y'all, but I sure as hell didn't come down from the goddamn Smoky Mountains, cross five thousand miles of water, fight my way through half Sicily and then jump out of a fuckin' air-o-plane to teach the Nazis lessons in humanity. Nazi ain't got no humanity. They're the foot soldiers of a Jew-hatin', mass murderin' maniac and they need to be dee-stroyed. That's why every son of a bitch we find wearin' a Nazi uniform, they're gonna die. We will be cruel to the Germans and through our cruelty they will know who we are. They will find the evidence of our cruelty in the disemboweled, dismembered, disfigured bodies their brothers we leave behind us and the Germans will not be able to help themselves from imagining the cruelty their brothers endured at our hands, at our boot heels, and the edge of our knives. And the Germans will be sickened by us, the Germans will talk about us and the Germans will fear us. And when the Germans close their eyes at night and their subconscious tortures them for the evil they've done, it will be with thoughts of us that it tortures them with."
Explicatia e simpla.. o foloseam in spatele blocului acum dooj de ani: "Cine zice, ala e!"
Asadar paradoxul este ca dupa scena asta, accentul cade vertignios pe umanitatea, militaria de cariera, forma (uniforma) cu fond si diplomatia (fie ea si dismulata) germanilor. In tot filmul, nici un soldat german nu comite in mod explicit o crima. Chiar si in prima secventa, presupusii evrei de sub podea, sunt impuscati doar 'metaforic'. Shoshana scapa, iar alte cadavre nu apar.
Pe de cealalta parte, pentru un singur ofiter german, care refuza, din onoare pentru subalterni, sa-si tradeze juramantul, se pregateste un ritual al groazei care dureaza mai bine de 5 minute, culminand cu scalpare. Si vine intrebarea Larry Flint-istica: "What is more obscene? This? Or this?". Si cazurile se repeta all along the watchtower..
Dar spre deosebire de frustrati liber schimbisti' de stanga, gen Michael Moore, aceiasi idee de baza ("americanii sunt defapt macelarii" in varianta necioplita, bruta..) prinde o forma fina, de substrat, nepartinitoare, a carei menire nu este sa instige sau sa directioneze, ci din contra - sa deschida calea unei optiuni.
Et le coup de theatre... well, nu va zic. Se rescrie istoria sa zicem..
Dati si voi 30ron in pula mea, sunati-o pe Mirela, mai ieftin ca o Cola, etc, sloboz. Sa vi se infunde WC-ul cand aveti musafiri daca nu va duceti la filmu asta! It's history and art like you've never seen it.
Cacat, n-am apucat sa scriu nici macar 10% din ce as fi vrut sa scriu..
Film recomandat de Pinky deci. Atat.