Oh well..

Dupa lungi dezbateri cu Jull (aka Mr. Sharikov) si Mij (aka Mij) am ajuns la concluzia lasata oarecum in aer, a ultimului post.
Si anume, ea este : nu stiu, ma mai gandesc.
Sa egzplic cum am hajuns la haceasta gongluzie.

[ma prostesc, stiu]

Scriu io aci inversunat despre echilibru universal guvernat de legea compensatiei, despre cazualitate, despre evenimente aleatorii si disparate in timp care impreuna formeaza un tot unitar numit every-day-life, despre pariuri semi-Socratice cu mine insami, despre posibile evenimente ce ar compensa actuala stare de euforie, despre toxoplasmoza (bine, asta a zis-o Jull, nu eu), despre cine sa moara (capul lui Motzoc vrem!! :P i always wanted to say), etc.. si hop - peste 3 ore, voila veste. Ma suna mama - cica a murit bunica-miu.

Nu va grabiti cu compasiunea si cu "vaaaai, imi pare rau"-urile ca nu e chiar asa groasa.
Adica eu nu l-am mai vazut de cca 8 ani iar in ultimii 2 devenise un semi zombi walking vegetable. Nu mai recunoastea pe nimeni, sarise de 90 de ani.. so a stroke was iminent.
Ceea ce mi-a atras cumva atentia si mi-a ascutit rau de tot awareness-ul a fost ca s-a intamplat fix cand eram convins ca elucidasem misterul din spatele echilibrului starilor mele recente..
Adica - nefericitul eveniment era consumat de Duminica. Doar ca la urechile mele a juns marti. M-am simtit ca in desene animate, unde cainele ala (parca) zice foarte plin de el "And if I'm lying, may lightning strike.. the dog nextdoor!". Scena urmata de un caine carbonizat, care tzopaie undeva prin decor..

N-am fost la inmormantare, nu sunt fan.
Se intrevede, ce-i drept, o mostenire cool. Si iara me cufundez in cinism.

So - the truth is, there is no truth. Just cake.
Azi mergem la o piesa emo pe Motoare. Sw333t!! :)