Pare sa trec printr-o perioada propice dezvoltarii mele spirituale si materiale.Nah ca am dat cu truismu in populatie. Ca ma-ta din alimentara, vorba'ceea.
In limbaj mai profan - am bani si iubire, dusmanii ma invidieste, sa moara pestele ala mare de a scris Ernest (da nu ala de la Tradati in dragoste, alalalt!) o carte despre un mos care se ducea la peste si se intalneste cu pestele cel mare, care ramane defapt mic si scheletic pan a la final, motiv pt care se aplica si zicala "socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ" (desi mosu era pe mare, nu in targ) sau zicala "ce tie nu-ti place, pestelui nu face" (adica sa-l pescuiesti, zic).
Si mereu cand trec io asa tranzitiv printr-o perioada din asta beneficioasa dtpdv (din TOATE punctele de vedere, adica), tre sa se intample ceva sau cineva care sa ma trezeasca la realitate ca sa nu mi se urasca prea tare cu binele si sa nu pierd focusul la lucrurile marunte. Si evident e de cacat sa se intample cand iti e lumea mai draga, motiv pt care fac chestii ca sa previn.Incep sa dau bani la cersetori, sa-mi fac ocazional cruce cand trec pe langa biserica, sa ma uit la cate un film tragedios, sa fiu mai bun cu pisica, etc..
La film vroiam sa ajung.
Vizionaram (eu si doamna doctor, biensur) "Feast of love" un dramo-tragico-ironico-bizaro-movie like thing care mi-a lasat un gust mixt. Amar si dulce.
Sa explic.. Pe scurt iaste vorba de niste povesti din astea suburbistice despre dragoste, sex, lesbianism, parinti mai mult sau mai putini buni, alegeri la fel ca parintii, personaje patologice, visatoare, obsesivo-maniacale, etc..
Un soi de Love Actualy meets Little Children meets Paris je t'aime. Totu romantic si frumos pana la un punct. Punct in care credeam io in mintea mea naiva ca filmul se va termina bine si fericit, imi va curge o bala din coltu gurii si voi adormi fericit.
Filmul insa o tinea pe a lui. Nu vroia sa se termine.. Obviously urma sa se futa ceva in tot paradisul construit asiduu pana in momentul ala. Pt ca asta era. Un mic paradis.. toata lumea se combinase cu cine trebuie, se facusera si copii, se lasasera si de droguri unii, se maritasera, divortasera, planuri de viitor erau bifate, etc.. Eh si voila de vezi, la final - moare unu. Sec. Unu tanar cu o nevasta insarcinata. Like poof! In parc, in timp ce juca fotbal.. draguta imaginea ce-i drept, macar si pt voluptatea suferintei.. el moare in salvare care se blocase in trafic pt ca erau nush ce suporteri de echipa de fotbal pe strazi.. ma rog - o chestie din asta arida, de tot cacatu, dar cu pretentii de hyper-revelatie asupra naturii efemere si mai ales cinice a vietii.
Si MAI sec, dupa toata drama asta sfasietoare, totul revine la normal, lumea se resemneaza tamp, asta e viata, fotbalul se joaca pe goluri, oamenii sunt curajosi pt ca pot sa iubeasca si pot sa iubeasca pt ca sunt curajosi.Si ca sa se umple de smecleu complet la bot si sa-mi strice mie si mai rau seara, finalul e un fel de filosofia The American Dream vs Zarathustra in care se diseca la nivel de labilitate psihica tipic hollywoodiana dilema.. "daca asa drame exista pe lume, fie dumnezeu a murit, fie ne uraste". Si replica de final.. "God doesn't hate us, Harry. If he did, he wouldn't have made our hearts so brave."
Da bagamias pula a venit Mircea Radu si m-a dat jos de pe stalp!
Asa ca ne-am culcat.Si ne-am luat in brate de 3 ori mai strans decat deobicei, din cauza filmului asta de cacat. Bun in esenta lui de film.. dar de cacat.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Stii, daca o sa-mi mai spui mult "doamna doctor" lumea o sa creada ca am 40 de ani, sanii lasati si ca tu iti dezvolti pasiunea pentru milf-uri cu IQ peste 140 :D
RăspundețiȘtergere(MJ is perfect, thank you very much)
P.S. Se poarta la fel de urat cu pisica, nu-l credeti.